Exil
Dezgheața-mă, a trecut atat de mult...
Am fost orb, am fost mut, am fost surd .
O cutie de metal, închisă ermetic,
Ce nu lăsa afară sufletul poetic.
Reînvie-mă, sunt atât de amorțit
Rigid si rece...dezgolit
Trezește-mă, am dormit destul
Fara perne, fara cântec
In al ignoranței pântec.
Lovește-mă, să nu adorm din nou
Să fiu iarăși stafie, o umbră de ecou...
Tipă-mi în urechi, fa-ma sa tresar
Și să dau uitării
Exilul funerar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu