sâmbătă, 12 decembrie 2009

Pantofi de lac


PANTOFI DE LAC

Pe drumul gol, trec solitare,
Urme de pantofi de lac,
Imprastiind margaritare,
Praf si frunze care tac.
Nu se aude nici o soapta
Nori grei apas-pe cerul bleu
Si simt ca totul se opreste
Ca toata lumea amorteste
Si cred ca ma opresc si eu.
M-asez usor pe-o banca veche
Si mintea-mi zboara-oare unde?
Plec capul jos,privesc si tac
La negri mei pantofi de lac.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu